Zilnic, saptamanal, lunar primesc mailuri in care pasarici din nationale si multinationale folosesc ceea ce s-ar putea numi limba romana de lemn. Contopirea limbii romane cu un rahat de engleza de secretariat si agentie.
Si nici macar asta nu ar fi problema cea mare. Problema apare in momentul in care cunosti personajul, o vita cornuta, care-si da aere si atitudini pentru ca felationand acolo unde trebuie, a ajuns in zona dorita. Un sefulet, o sefutza pe cine stie unde.

Si neicanimenii astia, care scriu cu doi de “i” cand ar trebui sa puna unul singur, care despart cuvintele d’ampulea si fut gramatica si tot ce tine de un elementar studiu din primii sapte ani, grobieni cu care sunt nevoit sa ies pe la terasa sa fac “public re(fe)lations” si de un mitocanism maxim, care folosesc persoana a doua singular cu ospatarul sau casierita, ei bine, taranii si tarancile astea proaste imi trimit de pe postamentul lor mailuri in care aunta lucruri. Pitch-uri castigate, pitch-uri pierdute, trageri de urechi, sublinieri etc etc.
Si de tot atatea ori imi vine sa le dau nu raspunsul pe care-l dau ci Celalalt raspuns, raspunsul du’te’n pula mea de vita cornuta etc etc.

Astfel incat, ca sa-mi pastrez sanatatea mentala si zambetul pe buze, am sa scuip aici mailurile venite de pe la cine stie care pasarici si soricei de laborator, cu raspunsurile pe care as fi dorit sa le dau. Scuip aici, vomit aici, mictionez aici. Pe ei, ele, lume, viata. Imi ajut frustrarile si-mi infrunt obsesiile. Nu am sa mor pentru ei pentru ca nu merita. Nu merita o moarte la fel cum nu merita nici o viata. Pentru ca Viata e misto si merita nu numai bauta, pastilata si injectata.
Momentan, fara nume, fara companii. Orice asemanare cu personaje sau situatii reale nu e deloc pura intamplare.

Atentie! Contine limbaj explicit!

Prezentarea

Dupa ce ai prezentat un proiect, astepti rezultatul pitch-ului. Daca nu ai avut pila unde trebuie, adica niste bani intorsi in punctele esentiale, nu iei decat sfantul mail peste bot.
Mailul gen:
” Dragii nostrii,
Din pacate, la acest proiect nu vom colabora cu voi. Decizia noastra a fost grea si au fost luate in considerare toate elementele ( buget, prezentabilitate, fezabilitate etc ).
Speram insa ca viitoarele colaborari vor fi la fel de fructuoase si incununate de succes ca pana acum.
Multumesc,
Andreea“
In termeni mari, cam asa suna mailul de “Multumim, la revedere”. In general, tu dsoara Andreea care ai invatat sa futi limba romana in termeni metalici precum o vidanja moderna care inghite rahatul cu maxima eficienta si rapiditate, si asta pe vremea cand inca nici n-ai invatat a o scrie corect vreodata, ai putea simplu sa ne sugi pula.
Dar, ca sa revin: nu platesti, nu castigi. Nu ai pila, esti un prost. Banii se intorc acolo de unde pleaca.
Faptul ca peste doua luni iti vezi proiectul tau pus in practica, ( cu doua trei mici modificari, astfel incat sa nu poata fi nimeni acuzat ) dar de altii, nu mai e o surpriza pentru nimeni. E o practica des intalnita in sfanta economie multinationala romaneasca.

Mail 1, pitch-ul

“Draga Razvan,

Am analizat cu mare atentie propunerile voastre si FB-ul nostru il veti avea cel mai tarziu maine. Mai multe echipe de la noi au studiat variantele propuse de toate agentiile si ne-a fost peste masura de greu sa luam o decizie. Maine la prima ora vom anunta agentia castigatoare.

O seara excelenta,
Mirela”

Citesc mailul si stiu deja care va fi raspunsul de maine. Stiu cine sunt “echipele” care au “analizat” si care sunt “variantele” greu de ales. Stiu prieteniile si spagile. Scrasnesc din masele mai ales pentru ca stiu personajul Mirela si ce rol de marioneta are. Dau reply mailului si scriu:

” Draga Mirela,

Te rugam ca impreuna cu FB-ul oficial sa ne trimiti si cateva guri in pula, ca avans(uri) la contractul cadru pe care intentionam sa-l ardem in Piata Victoriei, alaturi de hoiturile voastre triste. Ne bucuram ca ati analizat cu atentie, lucru pe care deabia asteptam sa-l facem si noi cu voi: sa va ANALizam nu numai cu atentie dar si regulat si vartos.

In speranta unui raspuns (sero)pozitiv,

Cu multumiri,
Razvan “

Nu am dat “send”. Mi-a fost insa mai bine. Am varsat putin si acum e soare.